Luni întregi a trăit în izolare, durere și frustrare. Luni întregi a luat la pas Ploieștiul, cu CV-ul în mână, sperând că cineva, oricine, îi va da o șansă. A vrut să muncească, însă, s-a lovit de respingerea unei societăți, care îl considera inadaptat, pe motiv că a fost diagnosticat cu sindrom Asperger. O tulburare de spectru autist, care nu îi afectează lui Andrei, tânărul ploieștean de 23 de ani, dezvoltarea mentală și fizică. Într-o zi, tânărului i s-a dat o șansă. A fost angajat la supermarketul La Cocoș din oraș. De atunci, viața lui Andrei nu mai e închisoarea psihică în care a trăit atâția ani. Vorbesc cu mama lui, Elena Anton, iar femeia plânge. Pentru prima dată, după mult timp, plânge de bucurie…
La doar 9 ani, Andrei era mai matur decât alți copii și avea și cu o capacitate de învățare neobișnuită. Singura dificultate pe care, copil fiind, o avea era la capitolul relaționare.
Mama l-a dus la medicul psihiatru și atunci i-a pus pus diagnosticul de sindrom Asperger, o tulburare de spectru autist, caracterizată prin dificultăți în interacțiunea socială și comunicare, precum și prin interese și activități repetitive.
Diagnosticul a fost o primă lovitură. A urmat a doua. Tatăl lui Andrei l-a părăsit pe el și pe mama lui, boala fiului fiind o „povară” mult prea greu de dus.
„S-a speriat și a plecat. Nu a vrut să se lege la cap. Singură am luptat. Doar pe mine mă are. Sunt pensionată pe caz de boală. Teama mea cea mai mare este că va rămâne singur și nu se va putea întreține dacă eu nu o să mai fiu”, ne povestea mama lui Andrei la final de martie.
Citește și:https://www.observatorulph.ro/exclusiv/2679583-viata-unui-tanar-ploiestean-cu-sindrom-asperger-andrei-sufera-pentru-ca-vrea-sa-munceasca-dar-societatea-il-respinge
Andrei a absolvit 12 clase la Liceul Tehnologic „Toma Socolescu”. După liceu a făcut și o școală postliceală cu specializarea operator calculatoare. Și-a dorit enorm să muncească și să nu mai fie o „povară” pentru mama lui. Iar visul i s-a împlinit. Dumnezeu lucrează întotdeauna prin oameni, iar ei, oamenii, pot face minuni pentru semenii lor. Fără să judece, fără să pună etichete, doar oferind o șansă.
Din 3 aprilie, Andrei, tânărul respins de o întreagă comunitate pe motiv că face parte din rândul persoanelor neurodiverse, lucrează. A fost angajat cu contract de muncă, pe perioadă nedeterminată, la supermarketul La Cocoș. A primit chiar și plata în avans pentru perioada cât a muncit. Andrei, astăzi, este un om fericit. Se trezește dimineața, ne povestește mama lui, și are un scop.
„Pleacă atât de entuziasmat la serviciu. În birou îmi spune că are doi colegi tineri cu care se înțelege extraordinar și care îl mai ajută, dacă este nevoie. Mi-a zis ieri că se duce la bancomat să își scoată din salariu 600 de lei. Era atât de bucuros, cum nu l-am mai văzut de mulți ani. Îl simt cum începe să se integreze și a iese din conul acela de tristețe și anxietate. Nu am, nu avem cuvinte suficiente de mulțumire. Este cel mai frumos cadou de Paște pe care îl puteam primi. Să știu că băiatul meu s-a integrat și e bine. Și că va fi bine pe mai departe”, ne-a mărturisit mama lui Andrei.
„Da, sunt autist, dar sunt normal! Funcționez la fel ca oricare și am drepturi și obligații la fel ca oricare. Doar societatea trebuie să înțeleagă și să accepte asta. Asperger nu e o stigmă, e doar un alt fel de a fi”, pare să spună Andrei, tânărul care, în sfârșit, datorită unor oameni cu suflet mare, reușește să își găsească un drum în viață și să nu mai considere normalitatea un mister.
