S-a circulat infernal luni, în a doua zi de Paște, pe cea mai veche autostradă din România, A1. Deși pare greu de crezut distanța dintre Pitești și Găești mi-a luat nici mai mult nici mai puțin de 1 oră și jumătate. Cu toate astea, m-am bucurat enorm. De ce? Pentru că nu a trebuit să ajung în București, fapt ce mi-ar fi prelungit șederea în mașină cu alte trei ore, cel puțin.
Nu sunt fanul vitezei excesive și prefer să circul de fiecare dată în limitele legale de viteză, chiar dacă, recunosc, uneori sunt tentat să apăs pedala de accelerație mai mult decât e necesar.
Fac această mențiune pentru că anticipez deja hate-ul și întrebările precum „Dar în cât timp voiai să ajungi? În 10 minute?”. Răspunsul meu e: în aproximativ 30-40 de minute.
Circul destul de des pe ruta Ploiești-Curtea de Argeș și trebuie să recunosc, de fiecare dată, cel mai periculos sector de drum mi se pare cel reprezentat de autostrada A1.
Fie că aglomerație sau nu, de fiecare dată mă minunez de modul haotic în care conduc ceilalți participanți la trafic, de starea proastă a carosabilului, de lipsa acțiunilor rutiere în ciuda frecventelor accidente care au loc între București și Pitești sau a șoferilor care circulă pe banda de urgențe.
Dar să revenim la ziua de luni, a Doua zi de Paște. Nu mi se întâmplă des să mă plictisesc la volan, să mă enervez sau să mă obosească mașina pe care o conduc.
Ei bine, luni după amiază, după ce am parcurs doar „câțiva kilometri” între Pitești și Găești pe una dintre șoselele de mare viteză din România, așa cum alintă guvernanții autostrăzile (LIPSĂ) din țara noastră, am simțit nevoia să mă dau jos de la volan, să-mi întind oasele și să fumez o țigară, în ciuda ploii torențiale.
S-a circulat infernal, chiar dacă, în afara ploii, alte motive reale nu existau. Pe aplicațiile de trafic erau raportate câteva evenimente rutiere minore, însă acestea nu păreau să îngreuneze circulația, drept dovadă, în momentul în care ajungeam în zona în care erau raportate, mașinile avariate nu mai erau acolo.
După prima oră petrecută în coloană, pe sensul de mers spre București, mi-am pierdut răbdarea și am verificat centrul InfoTrafic al Poliției Române.
Eram convins că îmi merit soarta, că polițiștii au anunțat despre situația de pe A1 și că nu am altceva de făcut decât să îmi ispășesc păcatul ignoranței blocat în trafic. Ei bine, nu a fost așa.
Potrivit Poliției Române, se circula bine A1, „pe un carosabil umed, cu precipitații sub formă de ploaie”, atât și nimic mai mult. Realitatea îi contrazicea însă pe experții din IGPR.
Nu pot să nu mă întreb ce făceau cele două echipaje de poliție pe care le-am întâlnit pe drum. Nu fluidizau, nu dirijau și nici nu opreau șoferii care circulau pe banda de urgență, chiar prin fața autospecialelor.
Cei drept, ca să-i sancționeze pe acești șoferi, oamenii legii trebuiau să coboare din mașini și să se ude.
La finalul zilei am reușit să stabilesc un nou record pentru distanța Curtea de Argeș-Ploiești parcursă cu mașina: Trei ore și zece minute
