În anul Centenarului Marii Uniri, observatorulph.ro vă readuce în atenție personalități care au marcat și încă marchează destinele tuturor românilor, oameni a căror activitate a strălucit, a căror carieră este un motiv de mândrie și recunoștință. Astăzi: TOMA CARAGIU.
Nu aveai și nu ai cum să nu îl iubești. Chiar și cei pe care îi eclipsa se vedeau nevoiți să se abțină de la a-l critica, din invidie.
Câți dintre noi nu revedem, cu plăcere, scenetele, filmele sau secvențele de teatru în care marele Toma Caragiu a jucat? De zeci de ori le-am văzut, de zeci de ori le-aș revedea. Și niciodată nu aș putea spune că mă plictisesc, că nu râd cu aceeași poftă, deși îi știu replicile.
Sunt ”doar” 41 de ani de când, fizic, nu mai este. Doar, pentru că senzația e că nu a dispărut niciodată. Atât de puternică este amprenta pe care a lăsat-o în conștiința unei națiuni, încât vor mai trece încă 41 de ani, iar Toma va fi mai viu decât cei care încă respiră.
Toma Caragiu s-a născut pe 21 august 1925, însă puțini știu că a venit pe lume în Grecia. Provenit dintr-o familie de aromâni, se mută încă din copilărie la Ploiești, alături de părinții săi, Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu. Urmează cursurile liceului Sfinții Petru și Pavel, actualul Colegiu Național Ion Luca Caragiale.
Cariera artistică a început-o încă din liceu, unde fusese cooptat în trupa de teatru. Peste ani avea să declare: „…am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.” A locuit pe strada Rudului, la numărul 144.
După absolvirea liceului, în 1945, intră la Facultatea de Drept, pe care însă o abandonează în favoarea Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București.
Adună o trupă de artiști și pune în scenă ”Take, Ianke și Cadâr” de V. I. Popa, piesă pe care o joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești. Poate fi considerat adevăratul debut al lui Toma Caragiu în lumea teatrului de calitate.
La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național din București, iar studiile universitare vor fi finalizate în 1949.
În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri. În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
Sute de apariții în teatru, sute de apariții tv și 39 de filme artistice. A făcut comedie din dramă și dramă din comedie. A făcut un popor să râdă cu lacrimi, atunci când până și un banal zâmbet era un motiv de teamă.
În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul îl avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și tv Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cântă, în care maestrul juca rolul principal.
Imobilul în care locuia din blocul Continental, a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Dacă ar fi avut inspirația să nu iasă din apartament, ar fi scăpat cu viață.
Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.
În memoria titanului scenei românești, sunteți asteptați pentru a evoca amintirea marelui artist, patronul spiritual al Teatrului Toam Caragiu Ploiești, participând duminicpă, 4 martie, de la ora 11.00, la depunerea de flori care va avea loc la statuia actorului din imediata vecinatate a teatrului, o sculptura realizata de sora sa, Geta Caragiu Gheorghita.
Pe parcursul întregii zile, în foyerul principal al teatrului va fi deschisă expoziția fotodocumentară „In Memoriam Toma Caragiu”, iar de la ora 18.00, scenograful Stefan Caragiu, nepotul artistului, și actorul Gheorghe Ifrim vor evoca memoria marelui om de cultură.
În încheierea serii, sunteți invitați să urmariți spectacolul „Avarul”, adaptare de Cristi Juncu dupa J.-B. P. Moliere.
Video: Toam Caragiu- replici celebre
