Deși s-ar putea să vi se pară amuzantă declarația, în realitate fotbalul este o adevărată industrie, care poate genera venituri fabuloase pentru bugetul de stat și pentru toate activitățile conexe.
„În infrastructura sportivă s-au făcut foarte multe investiţii, sunt peste 1200 de săli de sport, sunt săli care s-au construit de la zero. Trebuie să ne gândim bine ce avem de făcut, pentru că fotbalul este un fenomen de masă şi cred că serviciul public, aşa cum este apa şi canalul, cum e serviciul de transport, cred că şi fotbalul ar trebui să fie un serviciu public.
Tot ceea ce s-a făcut în această perioadă în infrastructura sportivă este piublic”, a spus vicepremierul Paul Stănescu în cadrul conferinţei de lasare a studiului „Beneficiul social al investiţiei în fotbal”, realizat de FRF în parteneriat cu Federaţia Suedeză de Fotbal şi UEFA.
Conform analizei efectuate de Portas şi Substance în perioada iulie-septembrie 2017, pe baza unui model UEFA, contrubuţia directă la economie a celor 700.000 de persoane care joacă fotbal în România ar fi de 183 de milioane de euro, totodată făcându-se economii la bugetul sănătăţii de 503,2 milioane de euro.
Studiul mai spune că dacă s-ar investi anual doar 19,7 euro în fiecare nou practicant de fotbal, acesta ar aduce un beneficiu de 1.167 euro în economie, sănătate, impact social şi performanţă.
Datele prezentate relevă însă faptul că din cei 700.000 de români care joacă fotbal, doar 218.754 sunt legitimaţi la un club, profesionişti şi amatori.
Privit superficial și crezând că doar cluburile și jucătorii au de câștigat, fenomenul fotbalistic a fost neglijat de autoritățile din România.
Dacă însă conștientizează că incestițiile în acest sport de masă reprezintă investiții reale într-o industrie care produce, atunci întreaga Românie are de câstigat. Sunt sute de activități economice, aparent fără vreo legătură cu fotbalul, care ar putea să apară. De la construcții, comerț, marketing, turism și până la mici business-uri pot să înflorească odată cu fotbalul.
Totul depinde de cum vor fi investiți banii publici, dacă aceste sume nu vor fi din nou ”sifonate”, fără ca economia să primească impusul real de care are nevoie.
