Alegătorul român continuă să copilărească la aproape trei decenii de democraţie. Evident, ploieşteanul nu face excepţie. Inocent , încrezător în promisiuni şi cu o putere îngrijorătoare de a accepta încălcarea lor. Citit de oamenii politici, tratat ca atare la fiecare ciclu electoral, are anul acesta parte de un cadou.
Autorităţile au hotărât inaugurarea pasajului de la Gara de Vest în ziua de 1 iunie. Dacă se va şi întâmpla minunea, e clar că acest infantilism patologic nu îngrijorează pe nimeni, din contră există tot interesul să fie întreţinut.
Şi, ca o mângâiere pe creştet, de ziua copilului, va trece prin fața ochilor mari şi miraţi ai cetăţeanului, întreaga castă politică prahoveană, cu stânga, cu dreapta, cu cei ce au pus umărul pro sau contra cu singurul scop, acela de a fi reţinută. Nu mai contează că lucrarea îl va costa pe bietul ploieştean mult mai mult decât era prevăzut, că s-a finalizat mult prea târziu…e deja istorie. Câteva secvenţe din această istorie merită reamintite acum.
În campania pentru primăria Ploieşti, un distins consilier local, purtător de barbă, voce baritonală şi nume identic cu actul sacru al creștinării, susţinea un candidat ce de câteva luni devenise viceprimar cu atribuţii de primar. Şi, ca să acopere istoria plină de neajunsuri de până în acea devenire, alesul municipal trecea de la o televiziune la alta, „scuturându-şi în guşi preaplinul”, încercând să reînvie speranţa în sufletul naiv al alegătorului.
Priviţi, spunea stimabilul, cum proiecte importante ca Pasajul de la Gara de Vest sau Hipodromul, parcă au prins aripi în doar câteva luni. De ce să le frângem zborul dând votul altcuiva? Iar Parcul Municipal Vest, inaugurat înainte de a avea cale de acces decentă către el, era argumentul care avea să înaripeze pentru a câta oară, speranţele şi aşteptările necoptului alegător. Candidatul însă pierde la mustaţă şi rămâne viceprimar. Primarele cel nou, din raţiuni de el ştiute, îi dă printre alte atribuţii şi coordonarea proiectelor de investiţii cu fonduri europene. Deci nicio aripa nu va fi frântă, iar septembrie, termenul limită făgăduit electoral pentru darea în folosinţă a podului părea realizabil, din moment ce ochiul priceput al viceprimarului veghea asupra proiectului.
Nici n-am simţit timpul trecând neobservat pe lângă noi, ca un hot destoinic, până când bucuria şi frenezia „uliţei copilăriei” şosea în Ploieşti, pe derdeluşul creat, pe încă neterminatul pod.
Şi apare distinsul consilier – aşa cum în copilărie apărea sanitarul la şcoală să ne vaccineze, să ne înţepe, zicea el, ca să ne fie bine- şi ne înţeapă blând pentru vina de a fi ales un primar, care în opinia domniei sale, poartă întreaga responsabilitate pentru proasta gestionare a acestor proiecte, fie terminate dar nefuncţionale, fie întârziate nepermis. De-am fi fost vaccinaţi şi imuni la propagandă ieftină…
Am scăpat cu o urecheală, dar abia aşteptăm, de ziua copilului, să ne spună domnul consilier cine merită aplauzele inaugurării podului. Că ocara pentru inevitabilele probleme ce vor apărea odată cu darea în folosinţă, intuim că o va arunca asupra primarului.
Te caut azi, distins consilier, „să râd şi să-ţi înapoiez vaccinul”.
