Ernest Maftei, Ion Besoiu, Costel Constantin, Mircea Diaconu, Claudiu Bleonţ sunt doar câţiva din marii actori români care au dat viaţă unor roluri memorabile pe străzile şi în “văgăunile” din Câmpina. Doar câmpinenii trecuţi de 50 de ani îşi mai aduc aminte că, prin anii 70- 80, erau solicitaţi să facă figuraţie în filme romnâneşti care au făcut istorie.
S-au turnat la Câmpina :“Convoiul”, în regia lui Mircea Moldovan, “Să mori rănit din dragoste de viaţă”, regizat de Mircea Veroiu sau “Mere Roşii”, o ecranizare după o nuvelă a maestrului Ion Băieşu, regizat de Alexandru Tatos. Tema din acest ultim film a fost preluată, ceva mai târziu, de Lucian Pintillie, în Balanţa.
Liderul sindicatului Rafinorul, figurant în film
Rafinăria Steaua Română din Câmpina era, în acea perioadă, locul ideal pentru filemele “comuniste”. Clădirile vechi, care mai păstrează şi acum patina vremii şi muncitorii dispuşi să facă oricând figuraţie şi nu în ultimul rând celebra sirenă care asigura fundalul sonor şi întregea scena. Gheorghe Sandu, actualul lider de sindicat al Rafinăriei a rămas unul dintre puţinii angajaţi care au participat, în anii 70 la filmările peliculei “Să mori rănit din dragoste de viaţă”. Gheorghe Visu şi Claudiu Bleonţ au fost protagoniştii acestui film. Subiectul: în România anilor '30, Horaţiu şi Sarca, doi utecisti aflaţi în ilegalitate, primesc misiunea de a scoate din închisoare un membru marcant al Partidului Comunist.
“…Ne opream şi predam basca…”
“ Mi-aduc aminte că ne-au pus să aducem de acasă cele mai vechi salopete. Ne-au pus să ne suflecăm mânecile până la cot şi ne-au dat fiecăruia câte o bască din aceea muncitorească. Noi trebuia să ieşim pe poarta Rafinăriei (n. r. este vorba despre poarta veche, de pe strada I.H. Rădulescu, acum dezafectată) şi apoi să ne împrăştiem, unii în dreapta alţii în stânga. După treizeci, patruzeci de metri ne opream şi predam basca. Rămâneau pe loc doar actorii, inflitraţi printre muncitori. Ei filmau pur şi simplu cum iese un schimb de muncitori din serviciu. Mare lucru nu am avut de făcut. Nu aveam replica în film, doar figuraţie. Dacă îmi aduc bine aminte, tot la Câmpina s-a filmat şi Mere Roşii, cu Mircea Diaconu. Au filmat în centrul vechi al oraşului, clădirile vechi din piaţă care au mai rezistat după cutremurul din 1977, au luat cadre şi cu Rafinăria şi cu Spitalul. Dacă vedeţi filmul şi cunoaşteţi bine oraşul din acea vreme, puteţi recunoaşte locaţiile acestea din Câmpina. ” îşi aminteşte Sandu.
Ernest Maftei a stat trei luni în “văgăunile” de la Zorile
Liderul sindicatului Rafinorul a avut şansă să “joace” alături de Ernest Maftei. “Convoiul” o dramă în care Bădia avea rolul principal s-a turnat aproape în totalitate în cartierul Zorile, pe drumul spre Telega şi în imediata apropiere a podului de cale ferată, acum dezafectată, care ducea la fosta Fabrică 21 (fabrica de cherestea). De altfel în tunelul de sub calea ferată, unde acum este staţia de pompare a apei, “şi-a dat suflarea”
Ernest Maftei. “Avea un rol greu de puşcăriaş. Râdea de el că avea nişte bocanci imenişi fără şiret. Dacă nu mă înşel, personajul jucat de Ernest Mafeti, murea chiar în tunel. Tot pentru filmul acesta s-a filmat şi pe Muscel, pe dealul de lângă platou. ” mai spune Sandu.
Bădia, povesteşte într-un interviu mai vechi, crunta experienţă de la Câmpina
Într-un interviu postat, culmea, pe pagina de internet a Mişcării Legionare (www.miscarea.net) Bădia povesteşte cu lux de amănunte experienţa cruntă trăită, la Câmpina, în timpul lunilor de filmare pentru Convoiul. „…S-a făcut un film care se cheama «Convoiul». Domnule, io am trecut prin multe scenarii care ar fi fost geniale. Dacă s-ar fi făcut ca lumea! «Convoiul»! Formidabil a fost. Trei luni am filmat pi la Câmpina, prin toati văgăunile şelea. Trii luni! Daca n-am umblat o sutî di kilometri cu catuşi la picioare! Mi-au făcut din alea de plastic şi si rupeau. Şi mi-am luat io catuşi din alea, li am ş-acum la ţarî, devărati catuşi. Pas alergător, cătuşi la picioare, şi cântam. (…)Subiectu' a fost aşa: Şinzaşi di puşcariaşi, politici, arestaţi politici, purtaţi cu catuşi la picioari di la o puşcarii la alta, la şinzaşi di kilometri di mers pi jios, ei tot, în convoi, 50 de ins, şi pana acolu trebuiau tot, omorât! Ideea grozavî! (…) Şi era Anestin, actorul Anestin, baiatul pictorului Anestin – era poliţaiu' ala rău, avea şi moaca aia… (…) Şi era şi Ovidiu Moldovan arestat. (…)Io, în film, umblam descoperit; nu am pus nic pi cap, nişi boneta aia; aveam paru mai bogat, aşa şi barbă mari, albî… Şi… şi crez?! Io mi-am pus mâinili în cap – ploua pi noi; a adus pompieri, domnuli, scotea apî răşi, din râu, scotea apî răşi din pâraieli alea din Prahova, cu furtunili o scoteau şi o vărsau pi noi…”
S-au turnat la Câmpina :“Convoiul”, în regia lui Mircea Moldovan, “Să mori rănit din dragoste de viaţă”, regizat de Mircea Veroiu sau “Mere Roşii”, o ecranizare după o nuvelă a maestrului Ion Băieşu, regizat de Alexandru Tatos. Tema din acest ultim film a fost preluată, ceva mai târziu, de Lucian Pintillie, în Balanţa.
Liderul sindicatului Rafinorul, figurant în film
Rafinăria Steaua Română din Câmpina era, în acea perioadă, locul ideal pentru filemele “comuniste”. Clădirile vechi, care mai păstrează şi acum patina vremii şi muncitorii dispuşi să facă oricând figuraţie şi nu în ultimul rând celebra sirenă care asigura fundalul sonor şi întregea scena. Gheorghe Sandu, actualul lider de sindicat al Rafinăriei a rămas unul dintre puţinii angajaţi care au participat, în anii 70 la filmările peliculei “Să mori rănit din dragoste de viaţă”. Gheorghe Visu şi Claudiu Bleonţ au fost protagoniştii acestui film. Subiectul: în România anilor ’30, Horaţiu şi Sarca, doi utecisti aflaţi în ilegalitate, primesc misiunea de a scoate din închisoare un membru marcant al Partidului Comunist.
“…Ne opream şi predam basca…”
“ Mi-aduc aminte că ne-au pus să aducem de acasă cele mai vechi salopete. Ne-au pus să ne suflecăm mânecile până la cot şi ne-au dat fiecăruia câte o bască din aceea muncitorească. Noi trebuia să ieşim pe poarta Rafinăriei (n. r. este vorba despre poarta veche, de pe strada I.H. Rădulescu, acum dezafectată) şi apoi să ne împrăştiem, unii în dreapta alţii în stânga. După treizeci, patruzeci de metri ne opream şi predam basca. Rămâneau pe loc doar actorii, inflitraţi printre muncitori. Ei filmau pur şi simplu cum iese un schimb de muncitori din serviciu. Mare lucru nu am avut de făcut. Nu aveam replica în film, doar figuraţie. Dacă îmi aduc bine aminte, tot la Câmpina s-a filmat şi Mere Roşii, cu Mircea Diaconu. Au filmat în centrul vechi al oraşului, clădirile vechi din piaţă care au mai rezistat după cutremurul din 1977, au luat cadre şi cu Rafinăria şi cu Spitalul. Dacă vedeţi filmul şi cunoaşteţi bine oraşul din acea vreme, puteţi recunoaşte locaţiile acestea din Câmpina. ” îşi aminteşte Sandu.
Ernest Maftei a stat trei luni în “văgăunile” de la Zorile
Liderul sindicatului Rafinorul a avut şansă să “joace” alături de Ernest Maftei. “Convoiul” o dramă în care Bădia avea rolul principal s-a turnat aproape în totalitate în cartierul Zorile, pe drumul spre Telega şi în imediata apropiere a podului de cale ferată, acum dezafectată, care ducea la fosta Fabrică 21 (fabrica de cherestea). De altfel în tunelul de sub calea ferată, unde acum este staţia de pompare a apei, “şi-a dat suflarea”
Ernest Maftei. “Avea un rol greu de puşcăriaş. Râdea de el că avea nişte bocanci imenişi fără şiret. Dacă nu mă înşel, personajul jucat de Ernest Mafeti, murea chiar în tunel. Tot pentru filmul acesta s-a filmat şi pe Muscel, pe dealul de lângă platou. ” mai spune Sandu.
Bădia, povesteşte într-un interviu mai vechi, crunta experienţă de la Câmpina
Într-un interviu postat, culmea, pe pagina de internet a Mişcării Legionare (www.miscarea.net) Bădia povesteşte cu lux de amănunte experienţa cruntă trăită, la Câmpina, în timpul lunilor de filmare pentru Convoiul. „…S-a făcut un film care se cheama «Convoiul». Domnule, io am trecut prin multe scenarii care ar fi fost geniale. Dacă s-ar fi făcut ca lumea! «Convoiul»! Formidabil a fost. Trei luni am filmat pi la Câmpina, prin toati văgăunile şelea. Trii luni! Daca n-am umblat o sutî di kilometri cu catuşi la picioare! Mi-au făcut din alea de plastic şi si rupeau. Şi mi-am luat io catuşi din alea, li am ş-acum la ţarî, devărati catuşi. Pas alergător, cătuşi la picioare, şi cântam. (…)Subiectu’ a fost aşa: Şinzaşi di puşcariaşi, politici, arestaţi politici, purtaţi cu catuşi la picioari di la o puşcarii la alta, la şinzaşi di kilometri di mers pi jios, ei tot, în convoi, 50 de ins, şi pana acolu trebuiau tot, omorât! Ideea grozavî! (…) Şi era Anestin, actorul Anestin, baiatul pictorului Anestin – era poliţaiu’ ala rău, avea şi moaca aia… (…) Şi era şi Ovidiu Moldovan arestat. (…)Io, în film, umblam descoperit; nu am pus nic pi cap, nişi boneta aia; aveam paru mai bogat, aşa şi barbă mari, albî… Şi… şi crez?! Io mi-am pus mâinili în cap – ploua pi noi; a adus pompieri, domnuli, scotea apî răşi, din râu, scotea apî răşi din pâraieli alea din Prahova, cu furtunili o scoteau şi o vărsau pi noi…”
