În fiecare an, la data de 26 Iunie românii de pretutindeni sărbătoresc Ziua Drapelului Național. Deși în fiecare zi a anului ar trebui să-i acordăm același respect drapelului nostru, câți dintre noi o fac cel puțin în ziua dedicată în mod special acestuia ?
Și din spirit pro-local țin să menționez faptul că, se pare că tot prahovenii au fost primii români care au arborat drapelul național ! Acest fapt este menționat în istorie iar informația reiese din mărturiile scrise ale unui francez, pe nume Jean Alexandre Vaillant, stabilit în Muntenia pe la 1830.
Acesta, fost profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834, menționează în scrierile sale documentare faptul că Tricolorul Românesc ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva din Comarnic, județul Prahova. Astfel, arborarea tricolorului la Comarnic – Prahova ca drapel al Principatelor Române este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt istoric remarcabil.
Totul a început atunci când economia Țărilor Române a început să se dezvolte iar în acest context, domnitorul de atunci Alexandru D. Ghica a obținut o învoire de la înalta poartă a imperiului otoman sub a cărui “protecție binevoitoare” ne aflam, de a arbora un steag distinctiv pe catargele corăbiilor negustorești românești și pe port-stindardele oștirii române.
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei culori (roșu, galben și albastru) având și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării Tricolorului pe pământ românesc.
În timpul revoluției pașoptiste, Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii atât de către revoluționarii din Transilvania, cât și de către cei din Țara Românească, care impreună au arborat Tricolorul.
Mai târziu, prin decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, se preciza în mod clar că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin. Ele vor fi așezate vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“.
În răstimpul dintre 1848 și 1862 dar mai ales după alegerea simultană a lui Alexandru Ioan Cuza în cele două Principate Românești și pe durata primei perioade a domniei acestuia, culorile steagului au fost dispuse de regulă pe orizontală, având fâșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie să fie dispusă pe partea superioară.
Totodată, am putea spune de asemenea că ne-am aliniat cu Europa și cu standardele acesteia încă din timpul domniei lui Carol I când, prin ordin regal steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, așa cum sunt si astăzi, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de toate stindardele europene.
Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar de atunci a decretat ca Tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezentând principiul egalității; orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei fiind numărul perfect dar trimițând și la trinitatea divinității.
Pe lângă țara noastră mai exista doar alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit împărțit în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia.
Să arborăm așadar fiecare câte un Drapel Național Românesc, oricât de mic fie la geam, la balcon sau în curtea casei și să-i dedicam această zi așa cum se cuvine. Sub acest Stindard s-au sacrificat înaintașii noștri pentru ca noi astăzi să ne bucurăm de granițe stabile, integritate și independență. Iar atunci când îl veți privi fluturând, amintiți-vă și de ei, măcar pentru o clipă.
Si chiar dacă discursul meu vi se va părea ușor patriotard, am să domolesc puțin din impulsul combativ al unora, spunându-le doar atât:
În mileniul III, când puțini mai știu ce miros au filele cărților dar pot face ușor distincția între aromele bunătăților ce vor sfârâi pe grătarele încinse la marginea pădurii; când Muzeul Național de Istorie a României este închis de ani buni dar în curând se vor deschide cluburile și roabele vor deveni frapiere, să nu uităm că datorăm toate astea și celor care au murit sub Drapelul Românesc pentru ca toate acestea să se întâmple. Ei au murit sub acel Drapel, crezând în el cu sfințenie. Noi…astăzi…doar luăm totul de-a gata de sub el…”pentru că ni se cuvine” !
