Slavă Domnului, calvarul electoral de anul acesta a trecut. Am avut alegeri locale în vară și am avut alegeri parlamentare duminica trecută. Analizând din punct de vedere financiar, 2012 poate fi considerat, de departe, drept unul dintre cei mai păguboși ani pentru politicieni. Oare?
În astea două campanii electorale am tot fost bombardați cu informații de genul: X dă bani oamenilor ca să-l voteze, Y împarte mâncare și haine pentru voturi, Z cară oamenii la vot și tot așa. Dacă ar fi să adunăm sumele care s-au tot vehiculat în ponturile primite la redacție pe perioada celor două campanii, cu siguranță că valoare totală a șpăgilor și a pomenilor electorale depășește cu mult plafonul de 350 de salarii de bază minime brute pe ţară pentru fiecare candidat. Fiecare partid în parte a reclamat în astea două campanii că adversarii politici comit ilegalități. Poliția, fie că a percutat la comandă, fie că a acționat pe bune, de fiecare dată a efectuat anchete și a întocmit dosare penale. Numai că, și e un adevăr dovedit de experiența ultimilor ani, aceste tone de dosare penale, în mare parte cu autor necunoscut, ajung să zacă în arhiva Ministerului de Interne iar tot tam-tam-ul făcut în campania electorală devine, practic, doar o gogoașă vândută alegătorilor. Atunci de ce să ne mai mirăm? Părerea mea e că, dacă tot nu se aplică legea până la capăt, să nu ne mai văităm că X-ulescu a dat bani sau alte produse pentru voturile oamenilor sau că un anumit vecin sau o anumită rudă a primit tigăi, fulare, geci, mancare sau te miri ce altceva de la vreun candidat. La cât de amărâți sunt românii, bine ar fi să trăim într-o permanentă campanie electorală. Candidatul pompează bani, de la el sau de la alții, alegătorul primește și, ulterior, viitorul ales recuperează banii prin mijloace specifice. Și, uite așa, viața merge mai departe și toți trăiesc fericiți, până la adânci bătrâneți.
